Ieri, 23 Mai 2009, în Bucureşti am avut parte de un circ în adevăratul sens al cuvântului. De ce? Homosexualii şi lesbienele din toată ţara s-au adunat să facă mult zgomot pentru nimic. Ei vor ca în România să se legalizeze căsătoriile între gay, astfel ei să se poată lua pe la spate cu acte. La manifestaţie au participat şi 1000 de poliţişti, forţele de ordine le-a oferit participanţilor protecţia mult dorită.

Bun, eu n-am nimic cu ei doar că i-aş prinde pe toţi cum prind hingherii câinii fără stăpân, i-aş închide într-o hală industrială şi i-aş executa fără milă. De ce? Pentru că merită. Mă uităm la un reportaj pe Protv şi unul dintre ei, un el sau o ea, spunea : “Iubiti-ne aşa cum vă iubim şi noi pe voi” iar altul : “Sa ne iubiţi cât mai mult şi să fiţi alături de noi indiferent de situatie” Nu-i aşa că n-aţi mai auzit niciodată ceva mai drăguţ?

Au fost în jur de 200 de participanţi înarmaţi cu ce au putut, cu baloane, cu fluiere, cu umbrele şi steaguri în culorile curcubeului. Şi dansau, şi cântau şi se bucurau! Ce mi-ar fi plăcut să se intanleasca cu băieţii aia de la Noua Dreaptă sau cu alţi indivizi care să îi calce în picioare, şi pe ei şi pe aia care îi susţin. Planetă se scufundă şi ăştia vor să se căsătorească. Asta lipsea în ţara asta de rahat, să vedem gay care se plimbă prin parc ţinându-se de mână şi sărutându-să în faţă copiilor care se joacă cu lopăţelele în nisip.