Ideea de a alcătui un astfel de top mi-a venit în urma unei oarecare frustări, după ce mai multe filme americane de la care aveam aşteptări m-au dezamăgit crunt. Mi se pare mie sau la Hollywood nu se mai fac filme bune decât două, trei pe an? Hollywood-ul produce pe bandă rulantă, mai repede decât clonează chinezii telefoane, din păcate foarte rar mi-e dat să văd ceva de calitate.

Efecte speciale, bam-bam, decoruri sublime făcute pe calculator, acţiune din plin, însă la sfârşitul filmul plec din sală cu un gust amar – încă o producţie care nu mi-a trezit niciun sentiment şi pe care nu mi-aş mai dori s-o mai revăd vreodată. Şi ca să nu spuneţi că vorbesc fără să arăt cu degetul, uite Iron Man 2, uite Clash of the Titans şi uite şi The Lovely Bones. Nu ştiu vouă ce impresie v-au făcut, dar pe mine m-au lăsat rece.

Aşa m-am hotărât ca în săptămânile ce urmează să revăd producţii autohtone la care am plâns şi am râs cu lacrimi, dar şi să scormonesc arhivele pentru a scoate la iveală filme româneşti bune pe care le-am ratat. De asemenea, să nu uităm de filmele recente premiate la festivaluri internaţionale importante. Iată ce am găsit. Clasamentul este unul subiectiv. Chiar şi aşa, mi-a fost extrem de greu să le departajez.

Locul 10 – Restul e tăcere (2007)

Locul 9 – E pericoloso sporgersi (1993)

Locul 8 – Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

Locul 7 – Eu când vreau să fluier, fluier (2010)

Locul 6 – Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006)

Locul 5 – Nea Mărin miliardar (1979)

Locul 4 – California dreaming (2007)

Locul 3 – Moartea domnului Lăzărescu (2005)

Locul 2 – 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007)

Locul 1 – Filantropica (2002)

Articol preluat de pe Go4It.ro. Autor: George Olteanu