Ideea e draguta! Se strang oamenii, se costumeaza in diferite personaje mai mult sau mai putin infricosatoare si se merge din casa in casa cu un fel de: “Ne dati sau nu ne dati?!” Imaginati-va urmatoarea scena: Eu, costumat in Romeo Fantastik tinand-o pe dezaxata de mana, ea costumata in Scufita Rosie, mergand la Coana Geta, o baba senila de 79 de ani, batand in usa cu piciorul asteptand sa iasa. Cand iese Coana Geta… ma dau putin intr-o parte si ii zic: “Palalila, ne dati ori nu ne dati?” Pei nu-i asta cea mai horror scena inchipuita vrodata?

In fine, trecand peste faza cu palalila… hai sa incerc sa imi aduc aminte cum sarbatoream noi in liceu, Halloween-ul! In liceul Ioan N. Socolescu din Bucuresti, pe cand invatam eu acolo, Halloween-ul avea locul lui ca si Ziua Indragostitilor. In fiecare an se organiza o intrecere intre clase. Fiecare grup de elevi trebuia sa isi achizitioneze un dovleac si sa-l faca sa arate cel mai bine, urmand ca la sfarsitul orelor dovleacul cel mai original sa fie declarat castigator! Era o adevarata nebunie din care nu prea intelegeam mare lucru. Fiecare venea cu cate o idee, toata lumea participa cu cate ceva!

Pe langa dovleac, se mai premia si cea mai buna placinta de dovleac dar si cel mai original costum! Inca de la prima participare cu clasa, tin minte ca am luat locul 1 (din doua clase participante) la placinta cumparata de la un magazin din apropierea liceului si locul 6 sau 7 la cel mai original dovleac!

Dupa terminare, undeva tarziu in noapte, toti dovlecii erau stransi si pusi pe holul  cu, cancelaria profesorilor! Da, amintiri frumoase care imi raman in minte.

Una peste alta chiar mi as dori ca, macar o data sa particip la un bal mascat in noaptea de Halloween! Nu cred ca o sa am ocazia, cel putin nu prea curand… dar cine stie! Voi? Ce amintiri aveti legate de Halloween?

I pup You!

Info: Despre Halloween

Va mai aduceti voi aminte de vremurile cand ne bucuram de viata si eram lipsiti de griji? Ce bine ne simteam cand eram mici. Mai stiti de guma Turbo cu tatuaj? De acadelele TipTop? De cazematele (in copaci, pe pamant) facute din tot felul de materiale, cand toti copii din zona isi dadeau intanlire si construiau ei cu manutele lor, asa cum se pricepeau o casuta, o cazemata in care se vedeau de fiecare data cu drag si se jucau…?

Mai stiti cat de fericiti eram cand mama, tata ne cumparau cate un ou kinder si eram nerabdatori sa vedem ce surpriza ne-a cazut? Sau, cand stateam cu inima cat un purice in asteptarea lui Mos Craciun?

Ce vremuri! Ce fericiti eram cand ne vedeam si jucam leapsa pe masini, pe tari, pe coco? Vai… Sau, sau… cand ne impuscam cu, cornete? Mda, m-a apucat melancolia. Ce frumos era sa n-ai nici o grija, sa nu iti pese de problemele de zi cu zi. Parca traiam in alta lume, o lume uitata.

Voi de ce va aduceti aminte cu drag din copilarie?

Bai, se pare ca de la un timp mi-am pierdut mai mult decat inspiratia si se pare ca m-a cam cuprins o lene de nedescris. De cand n-am mai scris nimic? Nici nu imi aduc aminte, revenim.

Parca se simte atmosfera de sarbatoare, ca vorba aia… se apropie Pastele. Parca toata lumea tine post in perioada asta si incearca, prin mersul la biserica, sa scape de pacate. Oare de ce doar in apropierea sarbatorilor ne simtim nevoiti sa mergem sa ne impartasim, sa ne spovedim… hai frate ca ne iarta Dumnezeu… Pf… Ciudatilor.

Ce am mai facut? Duminica a venit Tao in Bucuresti sa o vada pe Alina si cum tot era in trecere nu putea sa treaca fara sa isi salute seful, akka EU! Dupa o zi de fotbal s-a gandit si el sa sune sa ne vedem. Am dat-o pe Bitza in speranta ca Bitza o sa zica nu ) dar… a zis DA si a trebuit sa mergem sa il vedem pe capatanos. Ne-am vazut la Gara de Nord undeva pe la 8 seara (nu mai stiu) la MC Donald’s-u ala din gara, fata in fata cu sinele de tren. Am vorbit, ce altceva puteam sa facem?! (eee…)

In fine, of… ce am? Zici ca-s intors pe dos de vre-o saptamana de zile, chiar si mama mi-a zis! ) Grav, tre sa fac ceva sa ies din starea asta de cacat care a pus stapanire pe viata mea! (UH!)

Cum ziceam vine Pastele si ca de obicei nu mi-am facut planuri, vre-o paranghelie sau cine stie ce alta “activitate”. Nu ma duc pe nicaieri, nu ma duc la tara (ca n-am unde), nu ma imbat (ca nu obisnuiesc) PLM! nu fac nimic? ) Poate sambata seara la biserica sa iau lumina, zic poate pentru ca nu prea am chef sa ma duc… dar probabil o sa traga ceilalti de mine si o sa ma duc si fara chef poate cine stie… Duminica undeva prin Herastrau.

Hai ca am facut o varza din articolul asta de azi, revin la ziua de Duminica. Va ziceam ca am fost la fotbal. Dupa 2 – 3 partide de tennis (cu picioru), am luat-o usor la pas prin parc si la un moment dat trece prin fata noastra o tipa, ma… arata destul de bine, care facea jogging (sau cum se scrie, alerga fufa). In prima faza nu i-am dat mare importanta numai ca dupa cateva minute o vedem iar… Bitza era in delir! IiiiHaaa!! (something like that) si ce se gandeste, ba, sa vezi tu cum alerg eu dupa ea sa vedem care rezista mai mult! Zis si facut, a prins o viteza dupa ea, noi fiind in cealalta jumatate a parcului, a ajuns-o din urma si au inceput, cum era firesc sa… sa… sa… sa ce ma? ) sa alerge… DOH!

Au alergat ce au alergat si la un moment dat ne-am intersectat, tuta m-a vazut ca zambesc si cica “E prietenul tau? Poti sa il iei!” la care eu… “NU! Nici nu-l cunosc!” ) (prietenii astia) asa… au continuat sa alerge si dupa 5 minute au obosit… fufa s-a tirat acasa si cum era firesc, l-am intrebat:

Eu: “Zi ma, ce ai aflat?!”…
Bitza: “O cheama Andreea si e clasa a 11-a”
Eu: “Cum ma, dupa mai bine de 10 minute tu ai aflat doar atat?”
) No comment. Bitza rullzz, sefu tuturor!

Cam atat.. mai am eu cateva chestii de zis da m-am plictisit sa scriu, haidi pa! pa!