Google sarbatoreste astazi 189 de ani de la nasterea lui Gregor Mendel.

Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf bei Odrau, Cehia, într-o familie vorbitoare de limbă germană şi a fost botezat peste două zile. A fost fiul lui Anton şi Rosine Mendel şi a avut o soră mai mare şi una mai mică. Ei trăiau şi lucrau la o fermă ce era deţinută de familia Mendel de aproximativ 130 ani. Încă de mic îşi ajută părinţii la grădinărit şi apicultură. Înclinaţiile sale pentru cercetare sunt remarcate de preotul satului, care îl încurajează să urmeze studiile superioare.
Astfel, după absolvirea gimnaziului din Troppau, în 1840, Mendel intră la Institutul de Filozofie din Olmütz. În 1843, la recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz, Mendel intră la abaţia augustină St. Thomas din Brünn (Brno), Cehia. Intrând în viaţa monahală, îşi schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. Peste doi ani se reîntoarce la abaţie ca profesor de fizică. În cadrul mănăstirii, beneficiind de un mediu favorabil aspiraţiilor sale ştiinţifice, îşi continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor.
Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate şi de colegii de la mănăstire să studieze variaţia plantelor, executându-şi cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat şi a studiat plante de mazăre, experienţele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredităţii ale lui Mendel”:
prima lege: legea uniformităţii hibrizilor în prima generaţie (F1);
a doua lege: legea segregării caracterelor în generaţia a doua (F2) sau legea purităţii gameţilor;
a treia lege: legea asortării independente a caracterelor în generaţia a doua (F2).
Mendel şi-a citit lucrarea „Versuche uber Pflanzen-Hybriden”(„Experienţe asupra hibridizării plantelor”) la două întruniri ale Societăţii de Istorie Naturală din Moravia în 1865. Publicarea lucrării sale în jurnalul societăţii[2][3][4][5] în 1866 a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în următorii 35 ani.
După ce şi-a completat lucrarea despre plantele de mazăre a revenit la experienţele cu albine în scopul dezvoltării cercetarilor sale privind genetica animalelor. El a produs o rasă hibridă de albine, dar nu a reuşit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului complicat al comportării reginei albinelor. De asemenea a descris noi specii de plante care au fost numite cu abrevierea „Mendel”.
Promovat ca abate în 1866, Mendel si-a întrerupt munca ştiinţifică datorita numeroaselor si grelelor responsabilităţile administrative, în special de disputa dintre guvernul civil şi instituţiile religioase asupra impunerii unor taxe speciale.
În timpul vieţii rezultatele sale au fost în respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea ştiinţifică la 61 de ani, la 6 ianuarie 1884 în Brünn (Brno), Cehia, de nefrită cronică. La numai câteva zile după moartea sa, abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă. Recunoaşterea importanţei descoperirilor sale a fost realizată doar la începutul secolului al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns şi Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleaşi concluzii ca şi Mendel, redescoperind astfel legile eredităţii.

Sursa:Wikipedia